Atacul de astăzi, din „Duminica Floriilor” al forțelor ruse asupra țintelor civile din Sumî depășește orice linie a decenței. (Keith Kellogg)
În anul de grație 2025, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) a coincis cu Pesach-ul (Paștele) evreilor. În aceeași zi, marele ctitor de biserici ortodoxe de la Moscova, casapul înscăunat pe tronul celei mai sângeroase succesiuni de tirani din istorie, indiferent de dinastia aparținătoare, a ucis civili, adulți și copii în centrul unui oraș ucrainean. În asasinatul comis de către monstrul genocidar a pierit, printre alții, pianista Olena Kohut, solistă și organistă a Filarmonicii Regionale din Sumî. Singura reacție oficială, până în momentul redactării acestor rânduri, a Statelor Unite este concretizată prin comunicatul de o rară imbecilitate a lui Keith Kellogg, trimisul special al președintelui de la Casa Albă. Oare care e cifra decentă, acceptabilă a victimelor civile, dincolo de care uciderea în masă devine indecentă?
Și cu această ocazie, marii politicieni, inclusiv auto-intitulații pro-europeni și intelectuali creștini ai nației au tăcut mâlc. Întâi-stătătorul ortodoxiei române, cel care deunăzi luase act cu „profundă mâhnire” de o piesă de teatru blasfemiatoare, n-a scos niciun cuvânt. E drept, că nici pe Chiril al Moscovei trupurile sfârtecate de șrapnelurile provenite din cele două rachete balistice nu l-au împiedicat să-și ducă la bun sfârșit sfânta liturghie, săvârșită, pare-se, cu pace lăuntrică și conștiință curată. Pentru activiștii ortodoxiști ai țărișoarei noastre, străzile însângerate ale Ucrainei nu constituie o blasfemie. Așa cum poate fi o piesă de teatru, de pildă. Sau o defilare de ghei pe Calea Victoriei. Sau fusta unui oarecare profesor de la Universitatea din București. Crima ideologică, asasinatul misticoid, abjecția în formă pură, trădarea de patrie nu sunt blasfemii. Nu e o blasfemie să votezi împotriva dreptului sacrosanct al armatei române să doboare dronele invadatorului putinist. Nu că brava armată română s-ar grăbi să acționeze în cazul unui asalt real al orcilor de la Răsărit, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a rezerviștilor sunt nostalgici după strălucitoarele vremuri ale prieteniei româno-sovietice, dar măcar de formă… În aceste condiții, în eventualitatea unei solicitări de tip diktat de la Moscova, oferirea pe tavă a României pare o variantă mai mult decât plauzibilă.
Misionarii neo-legionarismului românesc, intelectualii filetismului impertinent, nu au niciun cuvânt sau sentiment de empatie pentru drama în formă continuată a unui popor ortodox și vecin. Sub masca împopoțonată a preocupărilor situate în sferele celești ale culturii și artei, nu au timp să se ostenească a scrie un rând de compasiune pentru asasinatele de la miazăzi. Cum spuneam și în alt editorial, orice este mai important pentru acești falși creștini, pentru care numele „Ucraina” pur și simplu nu există. Empatia, ca și toleranța, nu este un cuvânt creștinesc.
S-a umplut lumea de „lideri creștini”. Atât satrapul de la Kremlin, cât și fanfaronul de la Casa Albă se declară apărători ai „familiei tradiționale” și „valorilor creștine”. Mult hulita toleranță trebuie înlăturată. Blasfemia trebuie sancționată penal. Cărțile necredincioșilor, marxiștilor, sorosiștilor, pro-europenilor, gheilor și evreilor trebuie arse ritualic în piețele publice. Parcă niciodată abjecția și perfidia „creștinilor” spoiți, precum mormântul văruit din pilda lui Cristos, n-au fost mai profunde.
Adrian Dragoș Defta
Daca crestinii spoiti au devenit profunzi ne-am dus……. .Înseamnă ca fariseismul a învins.Inseamnă ca Evanghelia lui Hristos este literă m…. .Chiar asa,dacă Sfintele Evanghelii ar fi scrie în sens invers,de la predică la text,ar iesii niste randuri atat de gaunoase,incat si IIsus ar întoarce fata de la ele.Iar blasfemia a ajuns o notiune atat de versatilă încat ea există doar in rapot invers cu”marimea suveranistă” a persoanei care o comite.
P.S. Suntem în saptamana mare,cand Iisus spală picioarele ucenicilor sai(la noi, ortodocsii,n-ai sa vezi un asemenea ritual,ca nu cumva sa nu mai plecam capul ca să nu-l taie sabia) si se cuvine să subliniem un adevar important.B.O.R.,în ciuda prezentei multor putinisti în sanul ei,a reusit sa recupereze o parte importantă din Mitropolia Basarabiei,smulgand-o,cu ajutorul neanfricat al preotilor patrioti,din ghearele lui Kiril al Moscovei.Si guvernul Ciolacu a dat o mînă de ajutor,finantand(prin salarizarea preotilor romani din Basarabia)această curajoasă actiune.
În primul rând vă mulțumesc că citiți și comentați articolele mele. Din câte știu, există și în confesiunea ortodoxă obiceiul (ritualul) spălării picioarelor. Un gest simbolic, fără îndoială, dar care își poate pierde atât semnificația cât și utilitatea teologală dacă devine un simplu spectacol. În rest, chestiunile pe care le semnalați sunt reale și îngrijorătoare. Paște cu pace și speranță!
Vă multumesc mult!! Eu nu am vazut la noi la ortodocsi un asemenea ritual.Ca mine sunt milioane.In schimb l-am vazut pe papă,spaland picioarele detinutilor,în vazul tuturor.Asta nu înseamnă ca asa trebuie sa procedeze si ai nostri,dar macar sa se facă în public,pentru ca numai asa ar avea efect benefic asupra mintilor noastre acest gest biblic,extrem de semnificativ.Altfel,este ca si inexistent.Cum tot la fel,de cele mai multe ori,sunt predicile,pe care,asa cum am mai spus,dacă le-am scrie invers,ar iesi din ele niste texte atat de gaunoase încat,la cea mai mică adiere a vantului schimbarii,am putea auzi,prin ele,șuierul anticristului.
Vă doresc să aveti un Paste Fericit!!!Mai ales că,din fericire,de data aceasta,îl sarbatorim toti crestinii în aceiasi duminică!!!