Cultură

Scurt interviu cu istoricul literar Vasile Malanețchi din Chișinău

Vasile Malanețchi (Foto: Facebook)

D-l Vasile Malanețchi – fost, când l-am cunoscut, la 3 Ianuarie 1987, Director adjunct al Muzeului Literaturii din Chișinău, și, până de curând, adică în Decembrie trecut, Directorul general al acestei însemnate instituții, în interval ținând și un curs universitar de jurnalism – a avut amabilitatea să-mi dea, e-mail, un foarte scurt interviu. Alături de regretatul Pavel Balmuș – și el un bun prieten al Muzeului „B.P. Hasdeu” din Câmpina – D-l Malanețchi a cercetat prin arhive inaccesibile nouă, dând la iveală documente despre B.P. Hasdeu și Alexandru Petriceicu Hasdeu, a căror importanță nu mai trebue dovedită.
De mai mulți ani, D-Sa a luat inițiativa publicării unui volum Tadeu Petriceicu Hasdeu. Pentru realizarea căruia ne-a cooptat și pe mine, întâi, și pe Excelența Sa, D-l Nicolae Mareș, fost ambasador în Polonia,care, în Aprilie 1966, a susținut un masterat în filologie polonă, cu teza Tadeusz Hyzdeu, przedstawiciel polskiego Oswiecenia, publicată în revista „Przeglad Humanistyczny”, nr. 6/1971, a Academiei Polone de Științe, cu titlul Nieznanypolski poeta Tadeusz Hyzdeu (1769-1835) –  Necunoscutul poet polonez Tadeu Hîjdeu, 1769-1835.
Din păcate, ne-am împotmolit, pentru că nu găsim deținătorul drepturilor de autor ale regretatei poloniste Elena Lința (1933-1988) care, în 1985, a publicat la Minerva, în colecția Restitutio, volumul Tadeu Hâjdeu, Scrieri alese. Nu vreți să ne dați, Domniile Voastre, o mână/ mină de ajutor? Desigur că, în acest sens, ne-am adresat, atât D-lui Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, cât și D-lui Eugen Uricaru, Președintele Copyro – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, dar se poate ca iepurele să răs-sară și din memoria unui cititor știutor și binevoitor.
Fiindcă anii mei s-au scurtat și m-a ferit Dumnezeu să dea brusc vreun Covid peste mine, ba am primit și prima înțepătură a vaccinului, l-am întrebat pe D-l Malanețchi despre mersul lucrului. D-Sa mi-a răspuns:
– Despre ediția Tadeu Petriceicu Hasdeu m-ai întrebat… Cu regret, sunt tot acolo unde eram anul trecut. Deși în 2020 am isbutit să revin la unele din proiectele mai vechi, la Tadeu Petriceicu Hasdeu încă n-am ajuns. Ajutat de Tamara, soția mea, am lucrat la 5 proiecte  editoriale, din care 4 deja au apărut, sponsorizate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării… Toate 5 au fost incluse în planul de activitate de la Muzeu, în planurile editoriale ale unor edituri; am avut contracte semnate, cu asumarea de răspundere…
Iată-le:

  • Cartea despre Alexandru Plămădeală, despre care știi din presă, pentru care am început să acumulez materiale de prin 1998.
  • O carte începută în 2010, la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, de unde am plecat în 2016, după pensionare. Are la bază materialele unui simpozion de istorie a presei, organizat la USM din inițiativa mea. Era, deci, obligațiunea mea să finalizez proiectul și mulțumim Celui Prea Înalt că m-a ajutat să o scot la capăt cu bine. Volumul coordonat de mine se numește Emanuil Gavriliță și ziarul „Basarabia” (368 pag.).
  • O carte de dialoguri cu scriitorul Vasile Vasilache, din colecția în care a apărut, anterior, la editura „Prut Internațional”, cartea cu Vladimir Beșleagă, pe care o cunoști. (Apropo, am în lucru o altă carte de dialoguri literare cu Vl. Beșleagă, continuarea celei apărute în 2014, la editura „Prut Internațional”, și îmi doresc ca aceasta să apară în plină vară 2021, în contextul în care maestrul va atinge vârsta de 90 de ani…)
  • Am inițiat o serie editorială, ce urmează să vadă lumina tiparului sub egida muzeului. Este vorba de colecția „Restituiri”, în care deja a apărut prima carte, volumul Vladimir Belistov, Pagini de proză și publicistică, 416 pag.
  • În aceeași colecție, încă se află în lucru, volumul Vasile Badiu, Pagini de publicistică, 416 pag. În același format, form(ul)ă, tiraj, condiții poligrafice.
    După cum vezi, eu și Tamara, am muncit, muncim în form(ul)ă și regim de editură.
    Îmi doresc ca anul acesta Muzeul să înceapă a edita o revistă bianuală sau, cel puțin, un anuar pentru care am și pregătit deja o sumă de materiale.
    Frumos, foarte frumos! Cu atâta treabă pe cap, cum să-i mai ardă D-lui Malanețchi de vorbă lungă? Chiar dacă ea ar fi spre bogăția cititorului…

Octavian ONEA

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare