78 de ani de la prima manifestație anticomunistă din România

8 noiembrie 1945 a marcat în istoria României prima manifestație anticomunistă, care a avut loc în Piața Palatului Regal din București în timpul guvernării Petru Groza și a grevei regale, un act de curaj fără precedent în spațiul dominat de sovietici la acea vreme.
După 6 martie 1945, când Regele Mihai I a fost forțat să accepte guvernul comunist al lui Petru Groza, suveranul a intrat în grevă regală (în perioada august 1945 – ianuarie 1946), întrerupând relațiile cu executivul în speranța eliminării bolșevicilor de la conducerea țării. În acest context, manifestația organizată de tinerii PNȚ și PNL în sprijinul suveranului, chiar de ziua onomastică a acestuia, 8 noiembrie, i-a neliniștit pe comuniști, care au hotărât să riposteze. În urma intervenției forțelor guvernamentale, 13 persoane au murit, alte 10 au fost rănite și au avut loc arestări masive.

„Pentru a-i împăștia pe manifestanți au fost aduse camioane cu muncitori care au fost primite cu huiduieli de mulțime. Camioanele au fost răsturnate și li s-a dat foc apoi a început o încăierare între cele două tabere. Unii manifestanți au încercat să intre în clădirea Ministerului de Interne, dar au fost respinși cu focuri de armă, înregistrându-se morți și răniți. Spre seară, forțele de ordine au evacuat Piața Palatului, iar în noaptea de 8/9 noiembrie au fost arestate câteva sute de persoane.
Ministerul de Interne a dat publicității un comunicat în care se afirma că manifestațiile fuseseră organizate de PNȚ și PNL cu scopul de a răsturna guvernul legal al țării. Partidele istorice, „reacționare”, doreau destabilizarea țării. Din inițiativa guvernului, în zilele următoare au fost ținute adunări în întreprinderi și instituții publice în care se cerea dizolvarea PNȚ și PNL, judecarea și condamnarea lui Iuliu Maniu și C.I.C Brătianu. În telegrame adresate regelui se arăta: „Vom lupta cu toate forțele pentru a zădărnici orice încercare de a răsturna tânăra noastră democrație și vom aduce orice jertfe pentru a sprijini guvernul dr. Petru Groza, în măreața lui operă”. – se arată în relatările istoriografice ce descriu acest eveniment  (sursa: www.istorie-pe-scurt.ro).
Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, evenimentul „a rămas în istoriografia românească drept prima şi una dintre cele mai consistente mişcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist şi, în acelaşi timp, în favoarea afirmării ataşamentului faţă de valorile democraţiei liberale şi ale monarhiei”.
Peste 1000 de tineri pro-monarhişti au fost arestaţi abuziv cu ocazia manifestaţiei, fiind ţinuţi în închisoare mai bine de doi ani, fără ca împotriva lor să fie formulată vreo acuzaţie care să poată fi probată legal.
Ameninţarea asupra vieţii lor a fost folosită ca „monedă de schimb” în lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, prin care Regele Mihai a fost constrâns să semneze un act de abdicare şi să plece într-un exil forţat ce a durat 50 de ani.
În cadrul unei şedinţe trucate a Parlamentului, în seara aceleiași zile de 30 decembrie a fost proclamată Republica Populară Română, într-o ţară aflată sub ocupaţie militară sovietică.

Invitat la emisiunea FAȚA ȘI REVERSUL, moderată de Florin Frățilă la Dada TV, istoricul și scriitorul câmpinean Alin Ciupală a descris în amănunt manifestația din 8 noiembrie 1945 ca simbol al rezistenței anticomuniste românești, a analizat critic influențele comunismului și neocomunismului în structurile statului român după 1990 și nu în ce cele din urmă a prezentat aspecte mai puțin cunoscute din viața și personalitatea Regelui Mihai I.

Declarații pe scurt:

• După 1990, statul român a fost condus mai bine de două decenii de neocomuniști, care nu aveau niciun interes să-i acorde Regelui Mihai vreun drept. S-au temut că pune în pericol regimul lor, în care și-au îmbogășit oamenii, au favorizat corupția, au pus mâna pe puterea economică, politică și militară. Mă tem că ne conduc și acum prin interpuși.
• Cu toate că a reprezentat Convenția Democrată, Constantinescu a fost un președinte slab. Băsescu, pe care nu îl plac, pentru că este destul de compromis, a spus în Parlament o frază memorabilă: regimul comunist a fost ilegitim și ilegal. Regimul comunist trăiește și acum printr-un regim neocomunist. Au toată puterea. Din acest motiv nu se poate restabili adevărul istoric.
• Momentul 8 noiembrie 1945 demonstrează faptul că românii nu au acceptat comunismul, cu sacrificiul vieții unor tineri idealiști.
• Dizidentul Vasile Paraschiv, pe care l-am cunoscut personal, a fost chemat de președintele Băsescu, când acesta a ajuns la putere, să-l decoreze. Paraschiv a refuzat și i-a spus lui Băsescu că nu primește o decorație de la un fost comunist. A fost senzațional acel moment.
• Noi n-o să vedem procesul lui Iliescu decât după ce moare, pentru că imediat ce au preluat puterea în 89, structurile de securiști experimentați și cele din activul de partid și-au pus oamenii în funcții înalte.
• ”Trageți, dacă se poate, în picioare!” – ăsta a fost ordin de luptă al lui Stănculescu la Timișoara. Copiii mei au făcut armata acolo și l-au auzit dând acest ordin de luptă. După Revoluție a făcut avere prin interpuși, în industrie. Comuniștii au făcut capitalism luând averea statului pe numele lor.
• Tânara generație care mă ascultă, dacă mai este în țară, ar trebui să încerce să schimbe ceva. Nu se poate să trăim în continuare într-un regim în care unii se îmbogățesc prin fraude și afaceri ilegale.